Fiecare iesire in natura ne arata cat de perfecta, incantatoare si darnica este ea in firescul vietii. Si, de prea multe ori, intalnim urmele si ranile pe care noi, oamenii, reusim sa i le lasam. Visam mare parte din an la concedii in locuri verzi, insorite sau pline de farmec, iar atunci cand mergem acolo ne purtam de parca totul ne apartine.

Mi-as fi dorit ca aceasta izolare si virus care ne-a incuiat in case sa ne descuie mintile si inima. Sa apreciem mai mult ceea ce natura ne ofera, sa o ingrijim mai atent, sa ne purtam frumos, sa ne pese. Ajungand insa la mare, la noi in tara, am realizat clar un lucru: cel care tinea ambalajul in buzunar pana la un cos de gunoi este acum cel care poarta masca. Cel caruia ii pasa de curatenia din fata blocului este receptiv si la noile norme de sortare a gunoiului. Cel care insa arunca chistocul de tigara pe geamul de la masina in mers este cel care isi arunca acum masca de protectie pe plaja. Nu mai merge la mall ca si miscare, mananca biscuiti si lasa ambalajele in padure, pe traseu.

Din pacate educatia se face in timp, prin reguli si sanctiuni bine aplicate, puterea exemplului si muulta comunicare in acest demers. Ma încarc cu optimism când vad totuși copii, de seama puiului nostru, care își corectează părinții cu privire la regulile de circulație (obligatoriu pe la trecere) si cu încântare vizavi de natura și ecologie.

Zi frumoasă, plina de curățenie 🙂