Multe lucruri s-au schimbat in ultimii ani in rutina cotidiana si, de foarte multe ori, tindem sa ne lamentam teribil atunci cand vine vorba de vreme si de anotimpuri. De ce avem in iulie furtuni, ploi si nu-i vreme de plaja? De ce nici acest Craciun nu vine cu fulgi pufosi si derdelusuri albe? De ce ninge atat de mult la jumatatea lui martie? Ei bine, cu acest ultim gand m-am trezit si eu in aceasta dimineata:)

Zapada, in opinia mea de orasean friguros, ar trebui sa vina peste noi doar la munte sau in timpul vacantelor, cand stam la caldurica, acasa. In rest, este complet inutila si ma incurca tare mult. Insa, azi in timp ce deszapezeam masina, am realizat un lucru: cel mai mult imi place zapada in martie.

Pe de-o parte, psihic sunt linistita. A venit deja primavara, am acasa in vaza zambile si ghiocei, ziua se mareste, nu poate avea suficienta forta incat sa ramana prea mult pe strazile si masinile noastre. Pe de alta parte, dupa fiecare ninsoare de martie soarele devine mai puternic, natura mai verde, noi mai optimisti si plini de energie.

Dar stiti ce-mi place cel mai mult? Bucuria copiilor. Lor zapada le incalzeste inimile, le hraneste imaginatia si le sporeste incantarea. Ei nu se supara ca iernii ii vine greu sa plece si ca primavara o mai lasa inca o data sa-si faca de cap. Ei zambesc, sunt incantati, canta si se joaca cu zapada proaspata, de martie.

Zi cu soare va doresc!