Mamica de copil proaspat intors din tabara raporteaza: totul a fost bine, s-a intors teafar si cu o tona de stima de sine.

Taberele au fost parte semnificativa din copilaria mea, erau momentul culminant al vacantei de vara. Am mers in tabara inca de la 9 ani, intr-una sau doua tabere / vacanta. Imi placea foarte tare experienta, plimbarile, joaca fara limite temporale cu copii de varsta mea, drumetii, discoteca, muzica si muulte amintiri. Desi in timpurile acelea conditiile nu erau la acelasi nivel cu cele de acum (bai comune, multi in camera, transport cu trenul, pe care sigur il schimbam minim o data…), ne placea la nebunie.

Inca de acum 4 ani am experimentat tabara de familie, un concept minunat gandit si implementat, despre care am scris aici sau aici. Puiul de om a gustat din acest tip de vacanta, insa alaturi de noi. Eram departe de casa, cu un program plin de activitati, insa impreuna, in siguranta de care avea nevoie. Anul acesta, prin luna mai mi-a spus franc si convingator:

-Mami, cand o sa fiu eu pregatita de tabara, sa plec singura, te anunt. Bine?

A stopat din fasa orice actiune de-a mea de a veni cu propuneri si oferte in acest sens. Cu toate acestea, cu o saptamana inainte de tabara unde a fost plecata, langa Brasov, a venit si mi-a zis ca este pregatita si ca vrea sa mearga. Stia de tabara, se organiza la After School, auzise in jurul ei copii care plecau in tabere si, cumva, cred ca dorinta a depasit teama de necunoscut.

Ce a functionat pentru noi:

• am stiut programul si rutina taberei, acest lucru a ajutat-o sa isi seteze asteptarile
• am povestit mult despre ce evenimente se pot intampla din neatentie, graba, sau pur si simplu, ghinion (muscaturi de insecte, cazaturi, alunecari, insolatie, arsuri solare) si cum le poate evita, sau, dupa caz, trata.
• o cunoaste, admira si indrageste tare pe doamna invatatoare alaturi de care a plecat.
• a plecat cu o lista cu ce contine bagajul ei, sa nu uite nimic acolo. Mi-a marturisit totusi ca nu a bifat lista cand si-a facut bagajul la plecare, a fost insa atenta sa nu lase nimic in urma.
• am comunicat binisor telefonic (nu atat de des pe cat mi-am imaginat) si foarte bine prin mesaje vocale via whatsapp. In acest fel nu ii stricam programul cu vreun telefon, dar primeam vesti de 2-3 ori pe zi cu stare ei. Erau mesaje la cald, ma bucuram de primele impresii
• a fost relativ aproape de casa (Bucuresti-Brasov) si acest aspect ii oferea o liniste nebanuita. Stia ca putem veni repede daca se intampla ceva.

Primul lucru pe care l-am sesizat in zilele de dupa intoarcere a fost determinarea si increderea pe care a capatat-o in ea. Aceasta experienta i-a crescut considerabil stima de sine, se simte in vorba si in ganduri. Faptul ca s-a descurcat singura, ba mai mult, a avut in grija si doua fetite mai mici cu care a stat in camera, i-a dovedit ca este intr-o alta etapa si ca POATE. Se pare ca prima tabara a fost o experienta frumoasa, venita la momentul potrivit.

Zambiti, iubiti!