Septembrie si octombrie au zburat inainte sa ne imprietenim mai bine si sa ne bucuram de vizita. Pentru mine toamna este ca o barca care ne poarta lejer si relaxant spre o noua destinatie, cu alte conditii climatice pentru noi si mediu. Imi place soarele si lumina toamnei, simt ca imi incarca bateriile emotionale. In ultimii ani octombrie a fost la fel de bland si frumos, simteam ca pana in noiembrie am timp sa ma obisnuiesc cu zilele scurte, cu diminetile reci, cu zilele ploioase si rutina sezonului rece.

Da, recunosc public, sunt meteosensibila si ador caldura. Ca atare, in tot contextul pandemic pe care il traim, cele 10 grade din termometre mi-au zguduit zenul si imunitatea. Vremea rece a adus in clasa puiului de om multe victime:) Ultimul an, respectand masurile de distantare, purtarea mastii si izolarea corespunzatoare, a fost lipsit de raceli, viroze si alte zane de-acest gen. Antitermicele expirasera, homeopatele erau de negasit, ceaiurile si mierea era singurele aliate inca la locul lor. Bineinteles, ne-am testat toti 3 (noi 2 fiind vaccinati complet), nu era vorba despre Covid, dar mi-am dat seama cum in acest moment, copilul cu muci este privit bomba pe doua picioare. Incepand cu farmacista si terminand cu vecina de pe scara, orice interactiune pe care o avea cea mica si i se auzea vocea usor ragusita, iar ea recunostea faptul ca este racita, tragea semnalul de alarma si parca-i simteai ca vor sa fuga. Este lesne de inteles ca interactiunile erau cu masca de rigoare, dar, chiar si asa, lumea se teme. Sigur, inteleg teama, am experimentat-o si eu de multe ori, insa m-a cuprins o tristete bacoviana…

Totusi, m-am scuturat de frici si tristeti, caci atitudinea lui Iris vis-a-vis de situatia in sine mi s-a parut, inca o data, o lectie buna pentru mine:

-raceala este ceva firesc, imi antreneaza imunitatea mami, nu te speria!

-nu am Covid, sunt sigura, in plus, febra pe care o fac acum prajeste virusul. Orice virus, mami!

-oamenii se feresc de virusi, mami, nu de mine!

Detasarea ei fata de acest context, in raport cu persoana ei, mi s-a parut incurajatoare. Teama ei fata de boala are un nivel minim de axietate, se bucura si traieste clipa cu o seninatate minunata. Asa cum ar trebui sa o traim si noi:)

Va doresc zile pline de sanatate, zambete, caldura sufleteasca si in calorifere:)