Cum suntem recent intrati in randul parintilor cu copii scolari ne-am aliniat si noi concediilor pe perioada vacantelor. Si, cum mai avem putin si terminam sezonul rece, m-am gandit ca este momentul sa consemnez continuarea serialului de succes tabara de familie.

Inca de la varsta de trei ani am pus puiul din dotare pe schiuri, insa desi era foarte facila coborarea partiei si felia de pizza (a se citi plug), cea mica nu rezista mai mult de o ora pe schiuri. Nu o mai ajutau efectiv piciorusele, obosea, devenea necooperanta.

Anul acesta, in vacanta intersemestriala, ne-am reintors in tabara de familie din Bucovina (despre care am scris aici si aici) pentru prima data in sezonul de iarna. Am fost din nou bucurosi de tot ceea ce ofera aceast concept: activitati copii-parinti, cazare, masa, teatru, oameni faini si scoala de schi. Sunt incantata si in acelasi timp nutresc sperante ca exista sanse sa facem turism de calitate si in tara.

In tabara, in prima parte a zilei, aveam ateliere (de turta dulce, de martisoare, de pictura pe sticlă sau de modelat in lut), la care se destindeau parintii si se murdareau copiii. Atelierul de turta dulce este intotdeauna o incantare pentru copii, caci degusta si „testeaza” materia prima si ornamentele casutelor:)

Această prezentare necesită JavaScript.

Dupa masa de pranz copiii plecau la schi, iar parintii in concediu:). Erau dati in primire unui coordonator de grup (exista o persoana matura la 3 copii) care ii ducea cu microbuzul la partie. Ii ajuta sa se echipeze, ii urca in telescaun si ii ducea pe munte. Acolo erau preluati de monitori certificati care stiau sa lucreze cu ei. Timp de 2 ore jumatate schiau, apoi reluau procesul de dezechipare, reintoarcere la hotel. Desi obosita, cea mica era zilnic incantata, iar la finalul taberei, cand a reusit sa coboare partia mare si sa urce cu teleschiul, a spus ca este mandra de ea. Bineinteles ca avut momente in care i s-a parut greu, ca s-a descurajat cand a cazut cu teleschiul, insa fiecare reusita ii crestea stima de sine si o facea mai increzatoare, ceea ce mi se pare minunat!

Această prezentare necesită JavaScript.

In fiecare seara, dupa cina, cei mici serveau o noua portie de spectacole de teatru, rasete, joaca si fericire. Am lasat-o din nou in grija „spiriduselor” (grupul de eleve de liceu, viitoare cadre didactice, care sprijineau activitatile si coordonau cu succes puii veniti in tabara), iar aceasta independenta ii facea placere, ii confirma noul statut de copil de scoala.

Vom merge si in 2020 in tabara de schi, caci ne-a placut tare mult si, de aceasta data, ne vom sui si noi pe schiuri. Vom reveni pentru puterea reconectarii prin joc pe care atelierele o descatuseaza, pentru oamenii faini pe care ii intalnim, pentru frumusetea locului si amintirile nepretuite cu care ne imbogatim sufletul!